Pisalmul dervișului chinuit

07 Joi iul. 2016

Pisalmul dervișului chinuit

Allah! Dervișul tău cât e de chinuit!

Aici, milogului trebuie să-i duci acasă!

Ce ți-a cerut! Și dacă ai lipsit,

Pomana ta – de o întreagă viață –

Nu-i vrednică de-așa măreț cerșit!

Nu a știut dervișu-n infinit

Milogul să-l învețe, să își crească

În curtea lui, o oază – pământească !

Și de-ar fi vrut – milogul – istovit –

De-așa nenoricire nefirească –

Să aibă – și el – ceva – de muncit –

Nici n-ar fi vrut cu el să mai vorbească!

Măreț, și glorios – e-acest cerșit –

Să-ți chemi tot marafetul din geamie –

Cum ce nu-ți face nici familia – ție –

S-o facă – el, dervișul – chinuit –

Allah! Înțelepciunea ta, în veci, e mare!

Ce dă credința-n tine, de vânzare?

Porumb am dat, și mere, și ce n-are,

Milogului – dă-i Tu …O ascultare…

7 iulie 2016

Tanta și Costel, pe esplanadă

07 Joi iul. 2016

Tanta și Costel, pe esplanadă

Vezi tu, Tanto, la noi, la servicii, la Ungureanului, la achizitiile pieilor de pe animale…
Da, Costele… Te ascult cu notite…
De la 5 dimineata, tovarasii trece…
E harnici, Costele… Face sport…
Face, Tanto… Alte vremuri… Alta gheata… la rece… Nu se mai alearga – pana la servicii – si inapoi, in 10.7 pe suta. De lei.
Da cum se face, Costele?
Se face de la 50-70 de km pe ora in sus, si de la mediu salaru de ieri, pe luna, pe zi, in sus, ma Tanto…
Vai, Costele… Ce stress… Da cum reusesc tovarasii sa face asemenea eficienta si competivitate?
De la volane, Tanto… E greu de tot…E adevarat, mai evzi, cate unul, ratacit de tot, tot nostalgic… O bicicleta… Un mers pe jos… Dar astia sunt stahanovisti… Fara niciun pic de valoare… pe noul sistem de piei de vanzare…
Lasa, Costele, ca e si ei buni, la ceva… Vede lumea unde ne duce, pe noi culmi de insufletire, progresul tehnic, al civilizatiei…
Unde se ne duca, ma Tanto?

Ca de atat progres, la Ungureanului, la servicii, nici nu ai unde sa stai… Te apeleaza un vechi contact, din scoala generala, ca n-are ce manca…

Costele, sa nu cumva sa te prind ca ii duci vreo portocala!
Sa-mi sara mie ochii daca ii duc eu ceva.
Atunci ce cauti acolo?
Ma duc… ca sa nu pierd contacul cu realitatea… Pe unde sa contac?
.. zi mai departe…
Si cand sa te asezi si tu, pe ceva, ca tot achizitorul, obosit, de atata colectionare – hop! – n-ai pe sa te asezi…
De ce, Costele?
Ma Tanto, banca, intelegem, cine a mai pomenit de vreo banca, la servicii?

Dar gard, bordura, inalta, lata, din cele potoape, era, si este…

Si?
Degeaba, daca aici au lucrat cei mai vestiti lacatusi si tinichigii ai proletariatului, iesit de sub aripa Scolii Profesionale, fara control, fara supervizare, fara ascultare?
Cum adica, Costele?
Pai, au pus gardul de fier, de trebuie sa ai un fund de pasarica ca sa te poti odihni!
Poate e numai pentru cei cu fundul, brici, Costele?
Bine, tocmai aici? La Ungureanului? La servicii? Unde se bucura toata lumea, cand mai cad unul, doi, trei, patru, odata – ca e pomana mare – si nu moare nimeni, in tara – ba – nici peste hotare – de foame? Unde sa manace lumea, pana vien aprodul de serviciu? De la chioscul de informatii? Macar , cel de dinainte, era baiat cuminte. Venea primul, pleca ultimul, ii servea pe toti. Acum – numai milogii mai vin pe acolo. Si aprozi – lipsa…Si toti – imi cer mie. De fapt, cum sa iti explic – mie imi este de ajuns unul – si ma omoara – . Ce sa ii dau? Ca eu nu am nimic al meu. Nici pielea. Totul e de stat la mine. Si tocmai eu nu am pe ce sta.
Si tovaarsii, ce zic, Costele?
Ce sa zice? Trece… Cu masinile…. Cu autobuzele… Se inchina… Tovaraseste… Asa e de cand lumea… Munceste… Se naste…propaseste… Ne paraseste… dar stii, am o mare bucurie…
Spune-mi-o si mie, Costele…
Mai bine canta-mi-o tu, Tanto…Stii tu, aia…

Cu Oda Bucuriei…

Care da de mancare, si tot ce are nevoie, fara munca cu cap, la toti..Din toata lumea…

Si toata lumea se rade de ea…