Tanta și Costel, pe esplanadă

 

  • Vezi tu, Tanto, la noi, la servicii, la Ungureanului, la achizitiile pieilor de pe animale…
  • Da, Costele… Te ascult cu notite…
  • De la 5 dimineata, tovarasii trece…
  • E harnici, Costele… Face sport…
  • Face, Tanto… Alte vremuri… Alta gheata… la rece… Nu se mai alearga – pana la servicii – si inapoi, in 10.7 pe suta. De lei.
  • Da cum se face, Costele?
  • Se face de la 50-70 de km pe ora in sus, si de la mediu salaru de ieri, pe luna, pe zi, in sus, ma Tanto…
  • Vai, Costele… Ce stress… Da cum reusesc tovarasii sa face asemenea eficienta si competivitate?
  • De la volane, Tanto… E greu de tot…E adevarat, mai evzi, cate unul, ratacit de tot, tot nostalgic… O bicicleta… Un mers pe jos… Dar astia sunt stahanovisti… Fara niciun pic de valoare… pe noul sistem de piei de vanzare…
  • Lasa, Costele, ca e si ei buni, la ceva… Vede lumea unde ne duce, pe noi culmi de insufletire, progresul tehnic, al civilizatiei…
  • Unde se ne duca, ma Tanto?

Ca de atat progres, la Ungureanului, la servicii, nici nu ai unde sa stai… Te apeleaza un vechi contact, din scoala generala, ca n-are ce manca…

  • Costele, sa nu cumva sa te prind ca ii duci vreo portocala!
  • Sa-mi sara mie ochii daca ii duc eu ceva.
  • Atunci ce cauti acolo?
  • Ma duc… ca sa nu pierd contacul cu realitatea… Pe unde sa contac?
  • .. zi mai departe…
  • Si cand sa te asezi si tu, pe ceva, ca tot achizitorul, obosit, de atata colectionare – hop! – n-ai pe sa te asezi…
  • De ce, Costele?
  • Ma Tanto, banca, intelegem, cine a mai pomenit de vreo banca, la servicii?

Dar gard, bordura, inalta,  lata, din cele potoape, era, si este…

  • Si?
  • Degeaba, daca aici au lucrat cei mai vestiti lacatusi si tinichigii ai proletariatului, iesit de sub aripa Scolii Profesionale, fara control, fara supervizare, fara ascultare?
  • Cum adica, Costele?
  • Pai, au pus gardul de fier, de trebuie sa ai un fund de pasarica ca sa te poti odihni!
  • Poate e numai pentru cei cu fundul, brici, Costele?
  • Bine, tocmai aici? La Ungureanului? La servicii? Unde se bucura toata lumea, cand mai cad unul, doi, trei, patru, odata – ca e pomana mare – si nu moare nimeni, in tara – ba – nici peste hotare – de foame? Unde sa manace lumea, pana vien aprodul de serviciu? De la chioscul de informatii? Macar , cel de dinainte, era baiat cuminte. Venea primul, pleca ultimul, ii servea pe toti. Acum – numai milogii mai vin pe acolo. Si aprozi – lipsa…Si toti – imi cer mie. De fapt, cum sa iti explic – mie imi este de ajuns unul – si ma omoara – . Ce sa ii dau? Ca eu nu am nimic al meu. Nici pielea. Totul e de stat la mine. Si tocmai eu nu am pe ce sta.
  • Si tovaarsii, ce zic, Costele?
  • Ce sa zice? Trece… Cu masinile…. Cu autobuzele… Se inchina… Tovaraseste… Asa e de cand lumea… Munceste… Se naste…propaseste… Ne paraseste… dar stii, am o mare bucurie…
  • Spune-mi-o si mie, Costele…
  • Mai bine canta-mi-o tu, Tanto…Stii tu, aia…

Cu Oda Bucuriei…

Care da de mancare, si tot ce are nevoie, fara munca cu cap, la toti..Din toata lumea…

Si toata lumea se rade de ea…

 

  • De ce, Costele?
  • Pen’ ca o cheama Romania Mare…

Si unde nu e cap, oriunde s-ar afla, pă planeta asta,  e vai de volane..

Si nu contenesc sa te sune la telefoane toate handicapurile spirituale sarmane…

 

 

7 iulie 2016

Anunțuri